6 moduri în care cele mai mari orașe din lume abordează criza locuințelor accesibile

Gradul ridicat de urbanizare vine cu o creștere a cererii pentru locuințe accesibile, dar oferta reacționează contrar. Cu cât crește nevoia pentru locuințe marile adunări urbane, cu atât prețurile imobiliarelor cu destinație rezidențială și nu numai, crește.

Un studiu recent care include 200 de orașe din lume, citat de WEForum.org, arată că 90% dintre aceste orașe nu sunt accesibile din perspectiva prețurilor locuințelor. Pe lângă achiziție, care este doar primul pas, în studiul accesibilității locuințelor din cele 200 de orașe au fost incluse și variabile legate de costurile pe care le presupune locuirea efectivă, de la utilități, impozite și lucrările de întreținere. De asemenea, au fost luate în calcul și variabile cum ar fi costurile vieții de zi cu zi în orașe, de la transport, infrastructură și servicii. În condițiile în care o locuință este accesibilă din punctul de vedere al costului de achiziții dar este poziționată departe de punctele zilnice de interes, cum ar fi locul de muncă și școlile, nu poate fi catalogată ca accesibilă.

Elementele care contribuie la această situație în care locuințele nu sunt accesibile diferă de la oraș la oraș. În principal, cauza principală este creșterea prețurilor locuințelor într-un ritm mai susținut decât cel de creștere a veniturilor, volumul ofertei nu ține pasul cu volumul cererii, disponibilitatea limitată a terenurilor sau schimbările demografice cum ar fi creșterea populației.

Administrațiile marilor orașe ale lumii sunt conștiente de faptul că locuințele devin din ce în ce mai puțin accesibile locuitorilor. De aceea, au început să ia o serie de măsuri pentru a contracara fenomenul. Conform WEForum.org, câteva dintre acest acțiuni sunt:

1. Achiziția de ternuri – Chengdu și Chongping, China

În China, administrațiile locale au competențe limitate în ceea ce privește exproprierea terenurilor din mediul rural în vederea construcției de locuințe. Chongping și Chengdu experimentează un concept care permite dezvoltatorilor să construiască la periferie dacă reușesc să ofere un teren similar ca suprafață, dincolo de granițele orașului, teren care să fie folosit pentru agricultură.

2. Utilizarea terenurilor – Sydney, Australia

Aici, autoritățile încheie un parteneriat cu sectorul privat și cu ONG-uri pentru construcția sau renovarea a 23.000 de locuințe sociale. Acestor locuințe sociale li se adaugă 500 de locuințe accesibile, precum și 40.000 de locuințe private. Profiturile care se obțin în urma vânzării locuințelor sunt reinvestite în comunitate.

3. Schimbarea destinației clădirilor libere – Los Angeles, SUA

Autoritățile din Los Angeles au adoptat recent o lege care permite ca motelurile să fie convertite în locuințe sociale destinate persoanelor fără adăpost. Această variantă este mult mai ieftină decât construcția de clădiri noi deoarece presupune doar modificări minime camerelor de motel pentru a le transforma în locuințe permanente.

4. Finanțare – Hamburg, Germania și Copenhaga Danemarca

Aceste două orașe au reuși să îmbunătățească volumul de locuințe prin punerea la dispoziție a bunurilor imobiliare deținute public sectorului privat pentru dezvoltarea de proiecte rezidențiale. Sectorul public și sectorul privat investesc împreună pentru dezvoltarea de locuințe, împărțind în mod egal riscurile, dar cu beneficii mari pentru dezvoltarea infrastructurii.

5. Productivitatea în construcții – Londra, Marea Britanie

Autoritățile din Londra abordează problema din perspectiva competențelor constructorilor. Lipsa anumitor competențe aduc o creștere a costurilor cu forța de muncă, ceea ce se va regăsi în prețul final de vânzare. Pentru a se asigura pregătirea profesională corespunzătoare a celor care lucrează în construcții, a fost înființată Academia de Construcții a Primarului. Astfel, se dorește ca, prin abordarea profesionalizării lucrătorilor în construcții, munca lor să devină mai eficientă iar, pe termen lug, să contribuie la scăderea prețurilor locuințelor.

6. Design – Denver, SUA

În Denver, a fost lansată o inițiativă a acoperișurilor verzi prin care clădirile mai înalte de 8 metri să aibă acoperișuri cu vegetație sau cu panouri solare. Deși costurile inițiale vor fi semnificative, pe termen lung va duce la reducerea nivelurilor de poluare a aerului și a apei, dar și la reducerea facturilor de electricitate. Această inițiativă se aplică tuturor clădirilor, inclusiv celor care găzduiesc locuințe sociale.

Chiar dacă rezultatele imediate pe care le oferă aceste inițiative sunt modeste, aplicarea lor susținută va duce, pe termen nu doar la o reducere a costurilor rezidențiale din orașe, dar și la creșterea calității vieții.