Biroul de acasă reinventat de coronavirus: de la beneficiu, la necesitate

Măsurile de distanțare socială introduse pentru oprirea sau, cel puțin încetinirea, răspândirii infecțiilor cu COVID-19, au determinat un nou mod de abordare a muncii pentru o mare parte dintre angajați. În același timp, o altă parte semnificativă din domenii variate, aveau deja această deprindere. Totuși, cât de folosit era biroul de acasă înainte de pandemie?

Răspunsul vine într-un studiu publicat de Eurostat. Conform Biroului European de Statistică, la nivelul Uniunii Europene, în 2019, doar 5,4% dintre angajații cu vârste între 15 și 64 de ani, lucrau de acasă în mod frecvent.  Acest procentaj a rămas relativ constant, în jur de 5%, de-a lungul ultimului deceniu, în ciuda dezvoltării infrastructurii de comunicații, dar și a diversificării soluțiilor de comunicare și transfer de date.

Statistica devine mai interesantă când vine vorba de angajații care lucrau de acasă ocazional. Proporția oamenilor care lucrau de acasă din când în când a evoluat de la 6% în 2009, la 9% în 2019.

În ultimul deceniu, a crescut semnificativ numărul antreprenorilor și a freelancerilor care lucrează de acasă în mod curent. Această categorie utilizează biroul de acasă mult mai frecvent decât angajații din domeniul public sau din cel privat. Astfel, dacă în 2009 16,2% dintre antreprenori și freelanceri lucrau de acasă, în 2019 19,4% adoptaseră home office-ul. În același timp, doar 3,2% dintre angajați lucrau frecvent de acasă în 2019, în creștere față de 2009, când doar 2,7% lucrau frecvent de acasă.

Femeile lucrează mai mult de acasă decât bărbații

Anul trecut, proporția femeilor care lucrau de acasă era sensibil mai mare decât cea a bărbaților. 5,7%  dintre femei lucrau de acasă, în timp ce proporția bărbaților înregistrată anul trecut a fost de 5,2%. În ceea ce privește vârsta, 6,6% dintre persoanele între 50 și 64 de ani lucrau de acasă în 2019, în timp ce 5,2% dintre tinerii între 25 și 49 de ani lucrau de acasă.

De la beneficiu, la regulă

Înainte de izbucnirea pandemiei și a schimbării majore a paradigmei interacțiunii sociale, posibilitatea de lucra de acasă era oferită de companii ca beneficiu de felxibilitate. Acest beneficiu a reușit să se împământenească în unele medii profesionale și să devină din ce în ce mai apreciată, în special pentru laturile practice prin care angajatul reușea să-și păstreze echilibrul între viața profesională și viața personală.

Lucrul de acasă și-a schimbat brusc poziționarea, transformându-se din beneficiu în normă. Domeniile în care această transformare de abordare a activității profesionale a reușit să fie implementată, supraviețuiesc, deși la o turație redusă.

Angajații se deprind să lucreze de acasă, ceea ce s-ar putea traduce, în următorii ani, într-o schimbare semnificativă a perspectivei muncii.